Istoria, caracterul și nuanțele fiecărui soi.

Feteasca regală era numită pe vremuri Galbena de Ardeal sau Dănăşana. Un strugure care dă un vin cu adevărat regal, crăiesc cum am spune în Ardeal, Feteasca Regală este la fel de prezentă în plantații ca și Feteasca Albă.

Produce struguri cilindrici sau cilindro-conici, uniaripaţi sau biaripaţi, cu boabe neuniforme, mici, sferice şi dense, pieliţă subţire, culoare galben-verzuie, cu punct pistilar, pulpă zemoasă și o aromă discretă regăsită în vin.

Soi românesc, generat din hibridarea naturală între Feteasca Albă şi Grasă de Cotnari, așa se credea până de curând. Datele recente confirmă o încrucișare între Feteasca Albă și Frâncușă, conform analizelor ADN. Vitis Internațional Variety Catalogue VIVC- variety nr. 4121, afirmă că prin cercetări genetice de actualitate strugurele este rezultatul încrucișării între Fetească Albă și Frâncușă conform Dr. Jose Vouillamoz.

Sinonime folosite: Dănășeană, Dăneșană, Danesdoerfer Koenigsast, Danoși, Fetească Muscatinia, Galbenă de Ardeal, Kiralyleanyka, Pesecka Leanka.

Originile sale se pare că sunt în Daneş, unde a fost atestat în 1920.

Feteasca regală este un soi care valorifică bine aproape toate tipurile de sol, dar care are nevoie de umiditate asigurată. Producţiile de struguri obţinute variază în funcţie de arealul de cultură, cu o medie de 15 t/ha. Acumulează zaharuri de la 170-180 g/l până la 200-210 g/l, cu o aciditate totală a mustului variabilă între 4,5-7,0 g/l H2SO4.

În mod obişnuit, vinurile rezultate din Feteasca Regală sunt vinuri fine de calitate, având arome florale, fâneață și fructe verzi. Pot fi folosite şi la obţinerea vinurilor materie primă pentru spumante, sau distilate învechite din vin.

Feteasca albă este soiul cu cea mai largă răspândire în podgoriile româneşti. Fiind atât de majoritar ca soi de strugure în plantațiile viticole, este firesc să fie și foarte cunoscut ca vin și-mi aduc aici aminte, cu o oarecare nostalgie, de vremurile când orice vin alb cu nuanțe galben verzui și cu miros floral era catalogat imediat ca fiind o Fetească Albă. Este atât de cunoscut acest vin, încât pot spune că este identitar cu gustul românilor.

Acest soi numit și Pasărea, Leanka, Păsărească Albă, Mädchentraube sau Poama fetei, produce struguri cilindro-conici, frecvent aripaţi, de mărime mică, cu boabe sferice şi mici, pieliţa subţire de culoare galben-verzuie, pulpa zemoasă, cu gust plăcut caracteristic.

Este un soi românesc a cărui existenţă în culturile viței de vie se pierde adânc în istorie. Se consideră că originile sale ar fi Daneş, în Transilvania. Se găseşte în egală măsură în podgoriile din Moldova – Cotnari, Odobeşti, Coteşti, Panciu, Vaslui, Covurlui; din Muntenia – Dealu Mare, Ștefănești Argeș; din Transilvania – Alba, Târnave, Sebeş, Aiud; din Dobrogea – Murfatlar, din Crişana şi Maramureş – Diosig, Silvania şi altele. Asigură producţii mijlocii, în condiţiile în care conţinutul în zahăr depăşeşte cu uşurinţă 200 – 220 grame/litru.

Vizual este limpede, de culoare galbenă cu reflexii verzuii. Are o aciditate mai ridicată pe valea Târnavelor, poate puțin mai domolită prin Muntenia și atât de echilibrată în Moldova, parcă croită pe setea ancestrală a locuitorilor din această zonă. Flori de câmp, citrice, floare de tei, fân sau caisă coaptă se întâlnesc în Fetească Albă, într-o complicitate olfactivo-gustativă, spre deliciul paharelor însetate.

Traminer-ul este unul din cele mai apreciate soiuri aromate, un fel de regină a vinurilor. Se consideră că vița de vie Traminer este originara din nordul Italiei, în apropierea graniței de est a Austriei – Tramin/Tirol.

Traminer este un termen nemțesc prin care se denumește un soi de viță de vie, cu struguri albi, cultivat mai ales în Alsacia (Elsass, în germană, o regiune din partea de est a Franței, la granița cu Germania), precum și vinul produs din acești struguri. Există mai multe varietăți de “Traminer” – “Savagnin” (numit așa în Jura, canton din nord-vestul Elveției), “Traminer parfumat”, “Traminer aromatic”, consemnate, de-a lungul timpului, în diverse texte despre agricultură. Prima mențiune clară despre vinul Traminer, datează din 1834, deși soiul de viță de vie este cunoscut încă din secolul al XV-lea.

Alsacienii știu că Traminer-ul sau, cum spun ei, Savagnin-ul roz, a fost adus în zona lor, în secolul al XVI-lea, după care, în timp, au fost selecționate diverse soiuri aromate, în secolul al XIX-lea obținându-se “Gewurz-traminer”. Anumite surse susțin că din Traminer s-a selecționat, ulterior, și Riesling-ul. Se pare că strămoșul Traminer-ului, obținut din viță de vie sălbatică Vitis silvestris, era cultivat de romani încă din mileniul întâi î.Hr. Vița de vie Savagnin roz (Traminerul) are frunzele trilobate, ușor aspre, cu marginile zimțate, iar strugurii au boabele mici, sferice, de culoare galben-aurie. Crește foarte bine pe soluri argiloase și este rezistentă la boli.

“Gewurztraminer”, numit și “Savagnin roz aromatic” a fost selecționat din Savagnin roz, în Alsacia, în secolul al XIX-lea, după care cultivarea acestuia s-a răspândit și în Germania și Austria. “Gewurz”, în germană, înseamnă mirodenii/condimente,în acest caz cuvântul făcând referire la aroma deosebită a acestor struguri. În Alsacia, “Gewurztraminer” reprezintă peste 18% din suprafața cultivată cu viță de vie, adică în jur de 2500 de hectare. Se mai cultivă, în prezent, și în alte țări din centrul Europei, dar și în California, în Australia și Noua Zeelandă. Regiunea Gisborne din Noua Zeelandă s-a specializat în producția de “Gewurztraminer”.

Traminer-ul este de culoare galben-pai sau galben auriu, cu aromă specifică de petale de trandafir, cu aciditate moderată, un vin plin, extractiv. Aroma Traminer-ului se valorifică cel mai bine în vinurile cu rest de zahăr – demiseci, demidulci și chiar dulci.

Culoarea galben-aurie, dar și aroma specifică asemănătoare cu ce a dulceții de trandafir dezvăluie de la primele contacte cu acest vin, caracterul tipic de Traminer. Gustul este ușor picant lăsând uneori impresia celui de mirodenii, aciditatea este bine echilibrată, iar post gustul este complex, ușor corpolent . Prin maturare și învechire apar predominant aromele de fructe, dulceață de trandafiri și iasomie .

Sauvignon Blanc, șarmantul cuceritor francez.

Își revendică originile în regiunea Bordeaux, din ancestralul soi Savagnin. De acolo a pornit în cuceriri succesive, ocupând întâi Franța, apoi Europa și, în prezent, întreaga lume. Numele său provine din vechea franceză, unde sauvage însemna sălbatic și blanc – alb.

Identitatea sa aromatică și gustativă poate avea mai multe nuanțe, în funcție de locul și de modul în care este cultivat, recoltat și procesat. Dar întotdeauna este ușor de recunoscut. Nuanțele sale merg de la gingaș, delicat și aromatic cu iz de flori de măr și flori de soc în Valea Loarei, trec prin fructe tropicale, în Australia și Africa de Sud, pentru a ajunge la note foarte picante, de piper verde, păstaie de fasole, sparanghel și/sau agrișe, în Noua Zeelandă. Notele picante sunt generate de un grup de substanțe chimice naturale numite metoxipirazine. Acestea sunt prezente, de asemenea, în Cabernet Sauvignon și în Cabernet Franc, conferindu-le acestora aromele „verzi” specifice mai ales latitudinilor mai nordice.

În Franța, cel mai bine se simte în regiunea Loarei, unde se obține unul dintre cele mai gingaș aromate stiluri de vin. Solurile ușoare, din Sancerre și Pouilly, dau vinuri bogate, complexe, pe când solurile grele din apropierea Loarei dau arome condimentate și florale. Vinul Pouilly-Fumé se produce în localitatea Pouilly-sur-Loire, unde există un sol pietros, calcaros, care imprimă vinului o aromă de afumat. De aici vine și termenul fumé – afumat.

Sauvignon Blanc este și unul dintre cele mai importante vinuri ale regiunii Graves (situată în proximitatea orașului Bordeaux și al cărui nume vine de la solul nisipos, cu mult pietriș). Aici, soiul este cultivat masiv mai ales în regiunea Entre-deux-Mers. Ocupă un loc important și în zona Sauternes, chiar dacă acolo dominant este soiul Sémillon, considerat a fi mai nobil. În cupaje cu Sémillon, mai ceros și cu note de lămâie, Sauvignon Blanc își aduce aportul de arome proaspete.

Tot în Bordeaux, Sauvignon Blanc a creat, prin încrucișare naturală cu soiul Cabernet Franc, celebrul Cabernet Sauvignon, portstindardul vinurilor roșii.

Pentru cine nu știe, exista doua tipuri de Sauvignon Blanc: „Gros Sauvignon” și „Petite Sauvignon”. Varianta mică („Petite”) este mai înzestrată din punct de vedere al complexității și aromelor. Varianta mare este mai cultivată, din simplul motiv că are o producție mai ridicată la hectar. În schimb vinurile se prezintă ușor mai diluate și mai lipsite de structură.

Gros Sauvignon se mai întâlnește pe etichete și sub denumirea Sauvignonasse. La noi cele doua soiuri se întâlnesc prin podgoriile din Transilvania, Moldova, Muntenia și Dobrogea.

Denumirea soiului Chardonnay vine de la comuna franceză Chardonnay din departamentul Saône-et-Loire din Burgundia. A făcut carieră în regiunea Chablis, din Franţa. În sortimentul românesc a pătruns în perioada postfiloxerică. Se cultivă cu cele mai bune rezultate pe solurile calcaroase din podgoria Murfatlar şi în Republica Moldova, dar începe să fie extins în mai multe regiuni, mai ales în Muntenia şi Oltenia, dar și în Moldova.

Analiza modernă a amprentei ADN, efectuată la Universitatea Davis din California, arată că Chardonnay este rezultatul unei încrucișări între soiurile de struguri Pinot Blanc şi Gouais Blanc. Se crede că romanii au adus Gouais Blanc din Balcani în Franţa. Ulterior, fiind cultivaţi pe scară largă de către ţăranii din estul Franţei, alături de strugurii aristocratici francezi Pinot Blanc, s-a creat posibilitatea de încrucişare a acestor struguri. Având în vedere că cei doi “părinţi” s-au îndepărtat genetic, au apărut o serie de hibrizi care au fost selectaţi pentru înmulţire în continuare. Această încrucișare de succes, pe lângă Chardonnay, a mai adus pe harta ampelografică încă un „frate”, Aligote, precum şi alte soiuri minore ca răspândire.

Chardonnay-ul a devenit un vin „global”, fiind al șaselea cel mai cultivat soi de struguri și acoperind o suprafață de circa 200.000 de hectare. În urmă cu câțiva ani, experții detectaseră 36 de varietăți de Chardonnay în întreaga lume, „clone” menite să optimizeze gustul soiului. Au apărut inclusiv varietăți de Chardonnay roze, iar în America se lucrează la o varietate de Chardonnay modificată genetic. Vinurile obținute din Chardonnay sunt foarte diferite, însă nu doar din pricina culturii sale atât de răspândite. Două vinuri Chardonnay produse în aceeași zonă pot avea gusturi diferite în funcție de momentul în care au fost culeși strugurii sau de gradul de maturare. De-a lungul istoriei, strugurii Chardonnay și-au păstrat calitățile remarcabile, provenind dintr-o viță-de-vie extrem de viguroasă, care produce ciorchini de dimensiuni medii, compacți. Odată copți, strugurii capătă culoarea galben-auriu, sunt fragili și au o coajă moale, de aceea, în perioada de recoltare, boabele trebuie tratate cu maximă atenție și delicatețe. Sunt sensibili la mediul înconjurător și la condițiile de creștere, motiv pentru care vinul rezultat va avea un gust și o aromă distincte, de o foarte mare complexitate, în funcție de zona geografică și de procesul tehnologic.

Strugurii Chardonnay care se dezvoltă și prosperă în zonele cu climat blând dau un vin cu o aromă dulceagă, în timp ce strugurii crescuți în climat mai rece vor produce un vin cu o aromă fructată, desăvârșită. Un Chardonnay făcut din struguri culeși foarte devreme va avea note de citrice și măr verde și va fi ușor de confundat cu un Pinot Gris. În schimb, unul făcut din struguri foarte bine copți va avea note de ananas, piersică sau mango, iar dacă este ținut câteva luni la maturat în butoaie de stejar, va căpăta o textură ceva mai untoasă și noi arome de vanilie, praline sau caramel. De altfel, vinurile provenite din acest soi sunt printre puținele vinuri albe predispuse pentru maturare. Chardonnay maturat vei întâlni la producătorii din regiuni cu climat mai cald (sud-estul Australiei, Napa Valley California, Argentina, Burgundia sau Puglia), iar în regiunile ceva mai reci (vestul Australiei, Valea Loarei, Chile, Sonoma) vei găsi acest vin mai degrabă tânăr. În general, aroma vinului este reprezentativă pentru condițiile în care au crescut strugurii. Chardonnay-urile din regiuni mai reci vor păstra aciditatea strugurelui, conducând către arome citrice, un amestec cu măr și esențe florale. Solurile din aceste regiuni pot da și o ușoară aromă cretoasă. Aceste Chardonnay-uri sunt mai întotdeauna mai aspre, mai dure. În schimb, Chardonnay-urile din zonele mai călduroase au tendința să fie ceva mai dulci și să reflecte o aromă de fructe tropicale.

Acest soi de struguri și-a găsit expresia cea mai înaltă în Burgundia unde vinuri precum Chablis, Meursault sau Montrachet și-au câștigat faima mondială și exprimă într-un mod desăvârșit calitățile remarcabile ale unei zone unde cultura vinului și pasiunea oamenilor s-au întâlnit în mod fericit cu un set ideal de condiții geo-climatice. Succesul acestui soi de struguri în întreaga lume i-a determinat pe unii producători să experimenteze și să intervină tot mai frecvent în procesul de vinificație pentru a obține gustul acela foarte corpolent și untos care i-a adus faima vinului Chardonnay. Acest lucru se întâmplă mai ales la vinurile din Lumea Nouă, unde producătorii folosesc fermentația malolactică pentru a mai domoli aciditatea specifică acestui strugure, mai ales în zonele climatice mai reci. Rezultatul este unul extrem de apreciat, iar succesul fulminant al vinurilor din Australia sau Chile i-a făcut pe producătorii europeni să se întrebe, în ultimii ani, dacă nu cumva acest succes al gustului untos și corpolent nu îi va face pe consumatori să uite în curând de gustul autentic, fresh, vioi al Chardonnay-ului, așa cum îl regăsești atât de bine exprimat în Chablis-urile din Burgundia.

Riesling de Rhin este un strugure de origine germană, fiind cultivat la început în văile Rinului. În prezent, este larg răspândit în diferite ţări ale Europei Centrale şi de Nord. Este unul din soiurile care rezistă cel mai bine la îngheţuri. Se foloseşte pentru producerea vinurilor de calitate medie și înaltă precum și a vinurilor bază pentru spumante.

Strugurii sunt mici şi compacţi cu boabe de mărime mijlocie sau mici, au formă sferică, culoare galbenă, chihlimbarie, cu o pieliţă densă. Pulpa este suculentă cu un gust fin aromat.

În România Riesling-ul de Rhin, începe să se facă cunoscut și să se aproprie de expresia atât de cunoscută în Germania.

Riesling-ul de Rhin are arome ce pot varia de la citrice la măr verde și piersici, la caise si mango. Are și o notă particulară neîntâlnită la alte soiuri și anume acel nas specific de petrol/hidrocarburi, care deși pare ciudat la prima olfacție ne poate duce către adevărate experiențe hedonice. Aciditate ridicată și câteodată un rest de zahăr bine echilibrat fac din acest vin un deliciu gustativ.

Sunt cunoscute două clone de Riesling. Prima, Riesling R2, se pare, provenită din Italia (de unde şi numele de Riesling Italico/ Riesling Italian – Welschriesling), aparţine tipului biologic cu struguri mici, compacţi şi dă un vin cu o aromă foarte delicată care se transformă într-un buchet fin. A doua, Riesling W21, provine din Germania, are o mare rezistenţă la căderea florilor, are struguri cu boabe dense, de o productivitate înaltă şi se evidenţiază în faţa altor clone printr-o rezistenţă sporită la ger. Vinul obţinut este unul dintre cele mai expresive din lume, acoperind un spectru foarte mare de arome şi gusturi.

Conform datelor statistice furnizate de German Wine Institute, din suprafața totală de 102.340 ha plantată cu viţă de vie în Germania, 22.434 ha (21,9%) sunt plantate cu Riesling de Rhin, ceea ce îl plasează pe prima poziţie în clasamentul celor mai cultivate soiuri din Germania. Nu există cramă care să se respecte în Germania şi care să nu producă cel puţin un tip de Riesling de calitate medie (Qualitätswein, pe scurt QbA) ori superioară (Qualitätswein mit Prädikat, prescurtat QmP) ce poate avea diverse niveluri de Prädikat (denumire germană a concentraţiei zahărului în must): Kabinett, Spätlese, Auslese, Beerenauslese, Trockenbeerenauslese, sau poate chiar Eiswein.

Pe lângă Germania, Riesling-ul de Rhin e cultivat cu succes în Austria, Franţa (exclusiv în Alsacia), Australia, Noua Zeelandă şi, de curând şi în România.